Pe ochi mantia vremii de zapadaNe apasa tot mai mult si sta sa cada
Peste paianjenii ce-si cos de zor
O geometrie-n spatiul necuvantatoarelor.
...........................Vin pasari din
apus,pustietoare
Batand lumina cu aripi de gheata
Pacatele cad in genunchi smerite,
Iar soarele e tot mai stins in ceata.
.......................................Stejarul de pe coasta plin de taina
Pe care l-am iubit cu duiosie
In semn de-adio mi-a lasat in palma
Un bob de ghinda din copilarie.
.......................................
Un fulg a mai cazut peste mantie
Si o lacrima cand am gasit deschise
In sufletul umbrit de propriu-mi cantecMomente pentru flori si vise.
---OLD POEM OF MY FATHER-I.Ioan---
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu