Mostenirea poetilor sunt cuvinteleFlacari ce trec in foi ereditar
Asemeni flacarilor care migreaza
Dintr-un cer de zapada in unul de clestar.
.............................................
Si ar mai fi tacerea din cuvinte
Distanta masurata-n ani luminaLimpede vraja miresmele florilor
In pomii primaverii din gradina.
.............................................
Poetii cresc cu cantecul
Prin care intorc universul acasa
In zori schimband hotarele tarii
In fluvii cu albii vibrand luminoasa.
...........................
Din radacina milenara uscand
Mostenirea poetilor e o dulce povara
Aici bucuria e o simtire crescand,
Iar lacrimile picaturi de apa solara.
---POEZIA TATALUI MEU-I.IOAN---

Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu