"MA IARTA..."

Ma iarta iar ca n-am putut sa vin

Cand fiecare clipa a insemnat

In calea unicului meu destin
Un pas mai mic si tot mai departat.

 .....................................................

Cand singur m-am simtit si mi-a fost dor
 Mi-am sprijinit tristetea-n amintire

Dar iata astazi glasul  chemator

Ma-nfrant si-ascult de tainica pornire.

..............................................

Exclus fiind aprinselor dorinte

Urcand a trebuit sa si cobor

Spre slava credinciosilor  parinti

Sa beau din cupa-ntelepciunii lor.

--I.IOAN---

" E TOAMNA..."

Scapa din ragazuri ruginii

O ploaie calda si veche

Ce poarta cu ea ofilirea
Cu umbra pereche.

.......................................

Indoliate siruri de pasari

Se inscriu in ceata din zare

Sunt siruri ce-si tin simetria

Lin tremuratoare.

........................................

Prin zborul sperantei de frunze

Prin mirosul toamnei tarzii

Vibreaza spunandu-si regretul

.........????...............

Din glasul tristului greier

Ecoul abia mai sustine

Balade-ncarcate de lacrimi

Si doine-n suspine. 

----I.IOAN---

(rosu-lipseste  ceva pierdut cu timpul)

"UNUL..."

Unul inseamna totul,altul nimic
Rolurile s-au schimbat intr-o singura zi

Zambetul si lacrima se succed neingradit,
Dar cine sunt eu sa ma tem de a fi?
..................................................

Visele,pasari cu aripi multicolore
Spre limanul unui fluviu ceresc,
Dar fulgerate in ochi de o rana
Cad in izvoarele de unde pornesc.
................................................

Basmele sunt amintiri inflorate
Toamna tarziu pe un trunchi calator
Viata il face pe om fericit,
Iar moartea uneori nemuritor.




.............................................

Alerg mereu,lumina ma intrece,
Dar imi mai simt zile in calendar
Va fi zi numai pentru o clipa
Voi trece peste albul ei hotar.

--I.IOAN---

"MOSTENIREA POETILOR..."

Mostenirea poetilor sunt cuvintele
Flacari ce trec in foi ereditar
Asemeni flacarilor care migreaza
Dintr-un cer de zapada in unul de clestar.
.............................................
Si ar mai fi tacerea din cuvinte
Distanta masurata-n ani lumina
Limpede vraja miresmele florilor
In pomii primaverii din gradina.
.............................................
Poetii cresc cu cantecul
Prin care intorc universul acasa

In zori schimband hotarele tarii
In fluvii cu albii  vibrand luminoasa.
...........................
Din radacina milenara uscand
Mostenirea poetilor e o dulce povara
Aici bucuria e o simtire crescand,
Iar lacrimile picaturi de apa solara.

---POEZIA TATALUI MEU-I.IOAN---

"CAMASI DE GANDURI..."

Camasi de ganduri tara mea imbraca
Pamantul crud,parfumuri de gradina
Si apa ce curgea in cataracte
La marginea de drum sfios se-nchina.
......................................................
In varf de munte brazii fac cetate
Cu ........de  striga caprioare
Si vulturii ce apara stralucirea
Cununilor de raza rotitoare.
......................................................
Campii cu spicul copt imi bat la poarta
Cu freamatul de apa si lumina
Pe vatra tarii arde focul vietii
Cu flacara strabuna mai senina.

 ---OLD POEM OF MY FATHER-I.IOAN---

(in spatiul gol rosu lipeste ceva  pierdut cu timpul si nu doresc sa completez de la mine-am putea fiecare k un exercitiu de imaginatie sa incercam fraza potrivita:D)

"DACA..."

Daca veti veni in zori de zi
Eu voi fi negresit in gradina
Si va voi ospata cu povesti
Intr-un gand limpezit de lumina.
........................................
Daca veti veni catre amiaza
Eu voi fi pe un trunchi de stejar
Va voi purta zambind printre inele
Si va voi imparte cate un lastar.
...................................
Iar daca veti veni mai catre seara
Eu voi fi in umbra vietii mele
Si va voi lasa intr-un cuvant
Un cer inalt cu lacrimi si cu stele.
---OLD POEM OF MY FATHER-I.IOAN---

"PUTETI URCA..."

Dar nu mai aratati atat
Lumii,durerea ce va doare
Mai bine suferiti in taina
Ca suferinta-i roditoare.
...................................
 Cei mici intotdeauna plang
Sperand un semn de alinare
Ei nu simt insa lasitatea,
Dar semnul acesta e tradare.

.........................
Noptile gandului sunt fluvii
Pe care nu le veti strabate
Decat purtand o stea in suflet
Increderea in libertate.
......................
Fara suspin si fara lacrimi
Si chiar prin valuri fara pluta
Caci vezi in tarmul de lumina
Otelul bratului te-ajuta.
.........................
Curati si demni fara clipire
Privirii impatimitoare
Puteti urca cu pasul tanar,
Puteti urca in soare!

---OLD POEM OF MY FATHER- I.IOAN---

"DIN ZARE..."

Din zare catre propria-mi tara

Cu dorul cald la tr inimioara

Ma mai intorc din an in an

La stana care-am fost cioban.

............................................

Freamatul apei lin din grau

Ma infasoara ca un brau

Covorul ierbii nins cu
flori

Imi luneca sub pasi fiori.

...................................

Si cand m-apropii in campie

Mioare plang de bucurie

Lovind talangile usor

Imi spun intai cat le-a fost dor.

...............................

Apoi ingenunchez pe-o floare

Si-o mana-ntind catre mioare,

Iar dintre ele cea mai calma

Cuminte ma saruta-n palma.

---OLD POEM OF MY FATHER-I.IOAN.---

"INTRE SUFLETE.."

Intre sufletele noastre e o carare
Doua aripi pentru acelasi zbor
Sa votam tara nemarginita
..........
.........................
Intre bratele noastre e o columna
Doua ape pentru acelasi izvor
Sa votam pentru rodul campiei strabune
Si pentru vrednicia acestui popor.

 

........................
Intre visele noastre e o tara si bucuria
Doua flacari pentru otelul fauritor
Flacara gandului,flacara inimii
Sa votam in prezent pentru viitor.
---VECHI POEM AL TATALUI MEU-I.IOAN.---
(mai sus unde e pauza s-a sters cu timpul si nu doresc sa completez de la mine)

"DIN TOTDEAUNA..."

Din totdeauna iti apartin, iubire
Cu lacrima suspinului amar
A incerca sa uit mie peste fire
Si-a ma-nsela o clipa e-n zadar.
.....................
Durerea ta ce limpede se vede
Si dorul ce fior neintrerupt
In care frumusetile imi poarta
Dand totul sa te apar si ma lupt.
.........................

Lumina parca bate in artere
Un puls curat si-o sete de iubire
Cu freamat lin si-o mangaiere
Din totdeauna-ti apartin,iubire!

----I.Ioan----

"LA MUNTE..."

In dragostea ce ne-a unit simtirea
Chiar marile minuni pareau marunte
Culorile cantau visand

 iubirea,
Iar tu,iubito ai plecat la munte.
.........................



Iar timpul e o apa
 curgatoare
Sublima,daca n-ar fi fost sa pleci,

Dar singur cum eram in asteptare
Ah,undele-i cum ma-ncalzeau de reci!
.......................



Mi-ai scris apoi ca sus pe culmi marete
Te simti de parca ai cucerit reduta

Cu trupul iarasi alb de tinerete
Mai suplu si mai sprinten decat ciuta.
.............................................

Spre inaltimi pornesti cu-avant,traiesti
Si freamati ca o apa curgatoare,
Dar cand mai jos mi-ai scris ca ma iubesti
Prin gand ma fulgera o indoiala.
............................


Dar ai venit acasa,ce
minune!

Si cum sa nu observ privind la tine
Ca soarele din suflet iti apune
Iubirea noastra nu-ti mai face bine.






............................
Ma dor ingandurarile sub frunte,
Sangele si mana cu care iti scriu
Iubito,daca tot ai fost la munte
Nu mi-ai adus un brad sa-mi fac sicriu!
---POEZIE VECHE A TATALUI MEU-I.IOAN---

"LA MARE..."

Ce primavara noua si ce soare!
Si-acum au dat in floare portocalii,

Iar tu,iubito ai plecat la mare
Si m-ai lasat cu papagalii.
..............................

Dar zilele-au trecut,purtam povara
Nelinistilor sufletului grele
Tot astfel cum un melc adoarme
Si tremura visand ca urca-n stele.



......................................
Intr-un tarziu mi-ai scris pe tarm fierbinte

Si m-ai vestit ca te-ai facut bruneta,

Deci nu-ti mai este trupul ca-nainte
Din flori de iasomie si din creta.
.................................


Esti tanara,dar simti ca-ntineresti
Cu o frematare pura,ideala

Mai jos cand imi declari ca ma iubesti
Ma fulgera prin gand o indoiala.
.....................

Dar ai venit acasa,ce schimbare!
Si ce distrata-ti este acum privirea
Iubito,daca tot ai fost la mare
Nu mi-ai adus un val sa-mi plang iubirea

 ---I.Ioan---

"TARZIU..."

Tarziu si parca-i garbov timpul
Urcand cadranul imprecis
In struguri vinul s-a acrit,
Iar vantul trist s-a sinucis.
..........................

Sa plec,parintii ma asteapta
Sunt singuri si mai cred in zei
Ravnind sa-nalte o statuie
Cu-argila de sub pasii mei.

....................
Dar mai ramane aceeasi vraja
Otrava tineretii mele
In palme-ntinse cu rabdare
La noapte va ploua cu stele.
---POEZIE VECHE A TATALUI MEU -I.IOAN---